Noua moda in biserica.

Articol de moda din revistele pentru femei:

Te-ai saturat sa fii iesita din trend? Sa vezi cum stilul tau de a merge la biserica, cu broboada si pantaloni negri este absolut demodat?
Gand la gand cu bucurie!
Acum a aparut noua tinuta pentru slujba de duminica. Te va face sa te simti fabulos!

Simpla, lejera, tinuta se integreaza lejer in peisaj si te face sa iesi in evidenta ca o stea!
Daca intri cu o bluza acest imprimeu in biserica, o sa te faci imediat remarcata.
In cateva secunde vei vedea cum toate privirile sunt atintite pe tine.
Pentru ca TU arati fabulos! Esti ca o bomboana roz intr-o zi de primavara mohorata. Ca o raza de soare in oala cu ciorba! Sau ceva de genul.
Fii unica, fii in tendinte, fii casual, fii office, in acelasi timp! Da-le multa, multa…clasa tuturor!
Si nu uita sa asortezi bluzita cu o superba pereche de pantalonasi stil blana de tigru siberian combinat cu o zebra mai trista.

Conferă si conotaţii sport outfitului tău: tine in mana un ziar superb ziar de sport!
Iar dacă vrei să îţi respecţi reputaţia de fashionistă şi nici nu îţi trece prin cap să te abandonezi complet simplităţii, investeşte într-o pereche de incaltaminte gen UGG, buna pentru orice anotimp. Si ea va atrage privirile barbatilor, dar si ale femeilor invidioase:

Bombonica, nu-ti face grij de celulita de pe coapse sau de micile imperfectiuni, pentru ca aceste haine minunate vor ascunde complet toate defecte. Nici naibii nu se mai uita la ele! Hihihihihi:):):)semne cu coifuri+inima+stelute+smiley face.

Fii in pas cu moda! Incearca acum noua tinuta de biserica, disponibila la reducere in toate magazinele de legume-fructe din tara!

(*Mesaje, sugestii si reclamatii pe facebook la Silviu Iliuta)

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”