O noua statiune de lux pe Litoralul romanesc: Craiova

 

Te chinuiai, ca prostu’, tot anul, sa strangi bani ca sa iti duci familia la mare. Ai renuntat chiar si la un televizor nou ca sa mai iei o noapte in plus la Mamaia. Ai spart toata pensia bunicii, din ultimele 6 luni, ca sa iti cumperi niste amarate de bonuri de masa la impinge tava, langa Satul de Vacanta!
Acum, acest cosmar a luat sfarsit!
In imediata vecinatate a Uzinei Ford, intr-o minunata arie naturala, marginita de un drum national si alt drum national, a aparut o superba statiune de Litoral: Craiova..
Perla a Romaniei, in Craiova poti ajunge direct cu caruta sau, daca esti inconstient sau chiar nebun, cu masina.

 

Ce poti face in Craiova?
Baie, cu valuri, ca in orice statiune de pe Litoral. Valurile vin la pachet de cate ori trece o masina. Daca nimeresti un tractor, poti avea chiar valuri de surfing. Este minunat, nebunilor!
.
Activitati de recreere
In Craiova exista un mall, cu restaurant aproape functional, unde poti petrece cateva ore cu familia.
In imediata lui apropiere, poti face scufundari inr-un mediu natural, intr-o apa provenita din reteaua de canalizare comunei.
Avantajul este ca nu ai nevoie de cursuri de scufundari! Este nevoie doar sa mergi cativa metri si sa ai ghinionul sa nimeresti cu piciorul deasupra unui canal fara capac.

Arhitectura zonei
Ai ce admira! De la faimoasele cartiere rezidentiale, pana la blocurile inalte de sticla, caminele de nefamilisti sau vilele Olgutai.
Stilul eclectic este vizibil la fiecare pas, singura problema este ca nu prea poti admira casele, stradutele fiind foarte inguste si lungi. Ca sa intri pe  multe dintre stradute, trebuie sa astepti mai intai sa iasa masina care vine din sens opus.
In acest anotimp, poti merge pe stradute cu barca. Umbla zvonuri ca primarul Pandele va angaja gondolieri.

Preturile din Craiova
Sunt mici, comparativ cu cele de pe Coasta de Azur. Cu aproximativ 5% mai mici. Daca le compari cu Eforie Nord, preturile sunt mari, dar avantajul e ca poti ajunge aici direct cu metroul si nu iti mai iei cazare. Localnicii sunt prietenosi, corporatisti, tarani, ciobani sau straini, dar au un defect: o aleg incontinuu pe Olguta.

Monumente
Exista. Le poti vedea.

Te asteptam la Craiova! Rezerva-ti acum bilete la [email protected] si beneficiezi de o oferta exceptionala! La un bilet de familie cumparat (2+1), o poti aduce GRATIS si pe bunica, si sa o lasi la tratamente cu namol si spa, la renumita baza de tratament baleno-crizantemic La Mocirla, aflata peste tot prin statiune.
Va dorim o sedere placuta! Dumnezeu sa va aiba in paza!

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”