Se cauta genii pentru clasa intai.

Culegerea costă 16 lei şi a fost cumpărată de toţi elevii la recomandarea învăţătoarei, scrie un părinte pe Facebook. (Europa fm)

Si tu, ca parinte, stai si te uiti lung la foaia asta de hartie. Ce se poate intreba Gicu al tau?
1. Cine naiba a facut culegerea cu intrebarile astea stupide?
2.  De ce trebuie sa citesc eu asa ceva?
3. Daca plec acum de pe partie, prind ultimul episod de desene?

Eu as formula altfel acest tip de probleme-poveste:
„Era o frumoasa zi de decembrie. Copilul isi trase cusma pe cap si privi in zare. Ningea cu fulgi mari, iar tot satul era invelit de o patura alba. Din deal se vedea venind silueta inspaimantatoare a unui urs urias. Copilul isi puse manusile. Ursul se apropia cu pasi inceti. Privirea lui fioroasa alunga oamenii de pe partie. Gicu il privi in ochi, stranse pumnul, apoi spuse: „Auzi, ursule, tu stii sa rezolvi prostia asta?”
Ursul se incrunta, apoi se apropie de baiat. Deschise gura mare, de i se vedeau toti dintii. Soc si groaza! Cand, deodata…
Intrebare: in ce luna se intampla actiunea?”
Si daca mai vreti o problema tare, luati de aici niste fulgere:

Mama ei de treaba! De acum o sa ma uit la cer si o sa vad numai fulgere ramificate!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”