Am auzit de zeci de intamplari cu taximetristi bucuresteni:
-unul mi-a lasat o colega in padure. Nu a vrut sa ii raspunda avansurilor
-altul a triplat suma la destinatie,
-unul m-a lasat sa acult manele iar cand i-am spus ca ma deranjeaza m-a poftit jos,
-cei mai multi taximetristi isi aleg zona unde sa mearga. Daca vrei, bine… el merge in Moghioros, tu… treaba ta. WTF?!
Nu sunt toti asa, am intalinit si taximetristi foarte civilizati si de treaba.
Dar…
Ramane intrebarea: mitocanii, batausii, agresorii care conduc un taxi de ce nu isi pierd licenta?
De ce specimenul de mai jos are voie in continuare sa intre in contact cu publicul, in loc sa traiasca intr-o pestera?
bb

14080082_1418448394835922_4071057050873618484_n

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.


 

De Silviu Iliutacronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.


Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

nitiv.

Recente

9 Comentarii la “Taximetristilor mitocani si batausi le ridica cineva licenta? Vreodata?

  1. Pingback: Taximetristilor mitocani si batausi le ridica cineva licenta? Vreodata? – Auzi

  2. Marius says:

    O are mica, se vede prin blugii aia cacaciosi. Daca o avea mare nu era asa frustrat si isi gasea unul pe masura lui. Eu ii dadeam cu bicicleta in cap! Urasc cacaciosii astia care sunt violenti cu femeile.
    Niste lasi! Pun pariu ca isi bate nevasta acasa…
    Sper sa ai succes cu politia, pt ca pe cale amiabila nici o sansa cu asemenea gunoaie.

  3. Moarte ciorilor says:

    Asa sunt toate ciorile care lucrează ilegal in București cu licențe de Ilfov. Voi sunteți vinovați ! Voi prostii care ați votat iar cu pizda aia care se fute cu primarul de la Ilfov. Voi care urcați in asemenea taxiuri. Dacă nu mai vreți prețuri si alte chestii ordinare de țigani, ieșiți in strada si alungați toate taxiurile de Ilfov. Nici dacă aveți nevoie urgentă nu urcați la pelicani Leone AS sprinter si alte faketaxi de astea. Sunt atâtea taxiuri de București Naum de le nimeriți pe alea de Ilfov?

  4. Victor says:

    Nu este vina lui, simplu. Firma de taxi, politia, societatea sunt de vina. Daca pleca acasa somer, cu dosar penal si fara vreo doi dinti in gura nu mai facea nici el si nici alti o mie de taximetristi. Realitatea este ca noua ne place asa, scapa si ei dar scapam si noi cand mai facem o tampenie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *