Din presa:
„Episcopul Marchel de Bălţi şi Făleşti i-a îndemnat pe moldoveni să voteze pentru socialistul Igor Dodon, despre care prelatul afirmă că este „un creştin şi un patriot”. Despre contracandidata acestuia, pro-europeana Maia Sandu, episcopul a spus că nu e potrivită pentru preşedinţia republicii pentru că ar fi stearpă.”
Pentru ca iubesc Basarabia, simt nevoia sa scriu asta:
Stiu ca multi basarabeni asculta de preotii lor si sunt legati de acestia. Ceea ce nu e un lucru rau. Dar ei nu sunt Dumnezei. Pot sa greseasca.
In primul rand, Biserica trebuie sa fie echidistanta, absolut neimplicata in politica. In niciun caz nu trebuie sa indemne oamenii sa voteze cu unul sau cu altul. S-a intamplat si in Romania, cand inaltii prelati indemnau populatia sa voteze cu Ponta. Manipulare aceasta este tipic bolsevica, iar Episcopul a gresit grav.
Nu mai suntem in Evul Mediu. „Stearpa” nu mai inseamna vrajitoare, femeie blestemata. In numele religiei s-au comis cele mai mari crime din istoria omenirii. Argumentul „nu votati cu X ca nu are copii” a fost folosit si in Romania de doamna Firea. A reusit mai degraba sa ii enerveze si mobilizeze pe cei deschisi la minte.
In secolul XXI, nimeni nu mai arunca cu pietre intr-o femeie, daca nu poate face copii. Capacitatea unei femei de a face sau nu copii nu mai este de peste 600 de ani o masura a aprecierii sale. Nu uterul e important, ci bunatatea, creierul, priceperea.
Femeia nu mai este demult considerata doar o fabrica de nascut si crescut copii, de spalat vase, de ingrijit casa, etc..
Femeia este egala barbatului.
Asadar, lasati-l pe Episcop in secolul XIV si votati cu cine simtiti.
Aveti de ales intre Evul Mediu, manipulare, indobitocire si… o stearpa.
PS: Nu ca ar conta prea mult, aceasta este casa de milioane a Episcopului.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Fragment „Toate titlurile bune au fost date”
„Am luat două farfurii cu mâncare și m-am așezat pe lăzile cu
apă minerală din balcon. Când Maria s-a așezat pe piciorul
meu am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.
Încă mai cred, la 40 de ani, că ăla este unul dintre cele mai
glorioase momente ale mele.
-Stai bine sau sunt grea?
Am ținut-o așa minute bune, în care mi-a povestit o grămadă
de bârfe despre cei de la bairam. Cine e împreună cu cine, cine
place pe cine și cine cu cine s-a sărutat.
-Tu te-ai sărutat vreodată? o întreb ca și cum aș întreba-o ce
zi e.
-Ești nebun? E scârboooos! Dar l-aș săruta pe Dieter!
-Dieter?
-Dieter Bohlen. Alooo? Pe ce planetă ești? Modern Talking.
Face o pauză scurtă și se mișcă puțin pe piciorul meu.
Îndeajuns încât să îmi intre în fund gâtul unei sticle de apă
minerală. Se întoarce la mine pentru confirmare:
-Cu altcineva mi se pare scârbos. Nu?
-… ăăă….
-Tu te-ai sărutat? mă întreabă.
Greu de răspuns. Dacă spuneam că da, eram luat drept
trădător. Dacă spuneam că nu, eram considerat tăntălău.”
Ca bine zici 😉