Afise moldovinesti.

Afisul este 100% real. Chiar tu te poti poza langa el in Piata Centrala din Chisinau.

Muzica vie.
Te-ai putea lasa inselat de nume si sa crezi ca este vorba de muzica LIVE.
Asa am crezut si eu pina am intrat in local.
In 50 de metri patrati se inghesuie: alamuri, tobe, vioara, acordeon, suflatori. Oricat ai fi de beat, cazut, adormit sau chiar picat in somnul de veci, dupa o melodie sau doua de muzica vie te trezesti pe loc!
Zgomotele emanate de talentatii solisti, se izbesc de peretii incaperii si se intorc in urechille tale. Incepe sa iti vibreze timpanul si te cuprinde instant o năuceală combinată cu panică.
In orice stare te-ai afla, dupa prima melodie vie te ridici in picioare, iar după a doua o rupi la sănătoasa pe usă!
Si, iata, minunea s-a infaptuit!
Asadar, ascultati muzica vie- pentru un efect vindecator, sculator si miraculos!

PS: Ajuta si la slăbit! Mancarea din local este excelentă, dar cănd incepe muzica, pur si simplu o lasi in farfurie si incepi să alergi.

3 Comentarii la “Afise moldovinesti 1-Muzica vie.

  1. Curechi says:

    Ei, lasa, ca si pe la noi exista patroni de localuri care inca mai considera ca muzica trebuie sa fie cat mai poulanta fonic pt. ca clientii sa se simta bine. Cam prea mult sa ai pretentii din partea acestora sa fi consultat in prealabil si niste specialisti in acustica si psihologi sa le spuna care este nivelul maxim admis de decibeli in incaperea respectiva astfel incat, pt.clientii normali la cap, intrati acolo ca sa manance si sa se relaxeze in discutii amicale, sa nu se declanseze brusc iadul cu poluarea fonica de nu se mai intelege om cu om la masa, decat urland unul la altul sau prin mimica ori citirea buzelor. (Poluarea fonica produce stress, oboseala, diminuarea sau pierderea capacitatii auditive, instabilitate psihica, randament scazut, fisurarea cladirilor, spargerea geamurilor.)Chiar am remarcat , cu un oarecare amuzament, dupa astfel de experiente traumatizante , ca iesind dintr-un astfel de iad suportat cu stoicism, o perioada de timp inca ne rasteam unii la altii, cam nervosi, aparent fara motiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *