Cum e, de fapt, in Republica Moldova?

de Silviu Iliuta

M-am întors la Chişinău după 5 ani.
Schimbările sunt mari şi vizibile, dar moldovenii nu le conştientizează.
Au apărut mall-uri noi şi moderne. Populaţia a îmbătrânit, pentru că tinerii emigrează în masă. Se construiesc şosele, lent, dar se construiesc.
Şi, ce m-a bucurat pe mine: afişele în limba rusă sunt din ce în ce mai rare.
Când vine vorba de Republica Moldova românii sunt plini de prejudecăţi. În frunte cu mine.
Este o ţară frumoasă, locuită de oameni faini şi de o mâna de extremişti pe care îi poţi ignora uşor. Cam ca la noi.
Pentru mine, călătoria în Moldova a fost o lecţie de istorie, pentru că m-am gândit mereu că aşa ar fi arătat România dacă ar fi fost parte a URSS.
Este o lecţie de omenie, pentru că oamenii de acolo vorbesc cu respect despre România. Ca şi cum România ar fi o mare ţară din UE. Pentru comparaţie, cam aşa vorbim noi de Germania.
Romani, nu ma înjuraţi, dar cred că oamenii aflaţi în afara României (nu pot să   îi numesc pe moldoveni „straini”) ne apreciază mai mult ţara decât o facem noi.
Câteva impresii:

Dacă vrei să stai în gazdă şi proprietarul îţi spune că el o să trăiască cu tine, nu te speria!
Asta înseamnă că el locuieşte în camera vecină.

În Chişinău, orunde ai merge se mănâncă excelent . Restaurantele moldoveneşti sunt senzaţionale şi au nume de poveste.
Chiar dacă pe firmă scrie „cafenea”, să ştii că înăuntru găseşti mâncare gătită.
Totuşi, chişinăuenii se înghesuie sâmbăta şi duminica la o pizzerie din centrul oraşului, scumpă şi cu specific italienesc. Se află la parterul singurului zgârie-nori din oraş.
Aşa cum se înghesuiau românii la Mc Donalds Unirea în ’90.

Dacă eşti la restaurant şi la masa ta vine o doamnă care îţi spune că e „stăpâna”, nu te speria! Nu ai nimerit în „50 Shades of Grey”.
Ea e patroana restaurantului şi, dacă te place, îţi oferă din partea case o porţie de barabuli bătuşiţi.
Piure de cartofi.

Deşi produsele sunt proaspete şi gustoase, unele denumiri de magazine pur şi simplu nu te îmbie să le treci pragul.

Dacă aterizezi noaptea la Chişinău sau ţi se face foame după ora 23, pune-ţi pofta în cui! Sau ia-ţi nişte biscuiţi de la magazinele veşnic deschise din centru.
Restaurtantele sunt închise.

Gările au aparatură rusească din anii 60. De aceea, ai mare noroc dacă trenul ajunge la timp.
Chiar dacă o să stai în gara de provincie foarte mult timp, n-o să te plictiseşti. Moldovenii sunt oameni primitori şi glumeţi.
Şeful gării ne-a făcut un ceai şi am jucat table, cât timp am aşteptat trenul împreună.

Mai mult de  jumătate dintre moldovenii pe care i-am întrebat nu ştiau cine e Preşedintele României.
Înainte de a-i judeca, răspundeţi repede la întrebarea: cine e Preşedintele Moldovei?

Nu foarte mulţi moldoveni au bani de tablete si laptop-uri.
Dar cei mici nu au nimic de pierdut, pentru că jocurile cele mai populare au căpătat viaţă.
Angry Birds din parcul din Chişinău face toţi banii.

Statisticile spun că moldovenii sunt pe locul 2 la consumul de alcool în Europa.
Eu am văzut în trei zile cam tot atâţia beţivi cât am văzut în două ore într-un sat din Bărăgan.

Îngheţata la plastic este foarte ieftină si bună, aduce la gust cu vafele româneşti din copilărie.
Totul e să nu o confunzi cu un parizer.

Moldova este foarte curată. Cu greu poţi vedea vreun pet care să zacă la marginea drumului printr-un şanţ. Beţivi mai găseşti.

Botezatu al moldovenilor este o fată. Aici nu ar fi mare deosebirea faţă de România.
Ce e interesant e că fata, Doina Ciobanu, creatoare de modă şi specialistul nr 1 în fashion, are doar 17 ani.

Vinul de Cricova este de excepţie.
Este atât de bun şi de ieftin, încât moldovenii pun vin aproape în orice. Chiar şi în salam.

Moldovenii îşi înjură preşedintele, guvernul şi, în general, pe toţi conducătorii.
Când i-am văzut cu cât patos o fac, mi-a fost clar că avem acelaşi sânge!

Dacă auzi un bărbat spunând unei fete: „Auzi, fă?”, să şti că nu o jigneşte, ci vrea să îi spună: „Mă scuzaţi domnişoară, pot să va deranjez?”

Cea mai amuzantă expresie mi s-a părut: „chiloţi cari tăi măligă”.
Adică bikini.

Dacă vrei să îţi iei un costum sau ţoale elegante din Chişinău, apelează la Ionel.
Magazinul sau din centrul oraşului are numai haine de firma.
Ionel e un om harnic.

„Kalhoz”  înseamnă gospodărie ţărănească, dar şi sex în grup.
Aşa că fii atent în ce context îţi este adresat cuvântul.

Cred că limba vorbită a moldovenilor este cea mai vie limbă.
Apar mereu expresii noi, combinaţii neobişnuite între română şi rusă.
Unii folosesc expresii şi cuvinte de care alţii nu au auzit, şi asta în acelaşi oraş.

Dacă mergi prin satele din nord este foarte greu să găseşti ceva de băut fără alcool.
Magazinele sunt foarte rare şi, în general, nu vând apă plata. Din principiu şi din lipsa de clienţi.
În schimb, pe drum, din loc în loc, sunt puncte de alimentare cu aghiazmă.

Cele mai frumoase moldovence nu mai sunt în Moldova.
Au rămas şi în Chişinău câteva, dar, în general, când se apropie de 18 ani pleacă să studieze la Moscova, Iaşi sau Bucureşti.

Satul Limbenii Noi se învecinează cu Fundurii Noi. Din când în când, sătenii se vizitează şi petrec împreună pe miriştea dintre cele doua sate.

Partea haioasă este că în Fundurii Noi locuiesc foarte mulţi ruşi, iar cei de naţionalitate română nu le spun ce înseamnă numele satului.

Casele din sate sunt foarte vesele, unele îţi dau impresia de basm.
Un moldovean face economie la orice, dar niciodată nu se zgârceşte când e vorba de vopsea colorată.

Dacă vrei să asculţi muzică LIVE trebuie să întrebi de muzică VIE.
Asigura-te înainte că localul este suficient de mare.
Crede-mă, nu vrei să nimereşti cu 50 de instrumentişti într-un local mic.

Când predai o maşină închiriată, trebuie să mergi la benzinărie împreună cu angajatul firmei de leasing pentru a face plinul.
Altfel, nu poţi preda maşină nici în ruptul capului, chiar dacă acul arată că rezervorul este plin.

Pe marginea şoselei zac părăsite maşini ruseşti vechi.
Aceasta  a fost transformată în coteţ de găini.

Ţăranii vând la piaţă cele mai bune legume, fructe, murături. În piaţă găseşti brânză foarte gustoasă şi carne de animale crescute în curte.
Totuşi, cei cu dare de mâna se înghesuie la supermarket-urile din mall-uri, de unde cumpără roşii simetrice din Spania sau pui injectaţi din Olanda.

Si, la final:
Card pentru femei nu înseamnă ce ai putea crede tu, român fiind, că înseamnă!
Stai liniştit!
Nu se da credit pentru aşa ceva nicăieri în lume!

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa! El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui. -Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet. O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam: -Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic? Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”