Stiti povestea cu refugiatul care a ajuns in Franta si a salvat un copil. Acum francezii i-au propus o slujba in Paris, la Pompieri, in semn de multumire. Uneori stim sa ne purtam cu ei ca si cum ar fi oameni ca noi, “superiorii” europeni. Mai ales cand ne salveaza pielea. Dar alteori…

Cum ne-am puetat noi cu copiii lor:

NU este un articol despre cat de curati, morali si intelepti sunt refugiatii.
Ideea e ca despre unele lucruri nu ai voie sa glumesti. E crud, e sinistru.

Nu ii putem băga pe toti in aceeasi oală.
Asta, dacă am rămas oameni.

Razi la glumele cu si despre refugiati? Atunci e bine că ai dat click aici. Cu tine voiam să vorbesc.
Te numeri printre cei care au ras la gluma: „Cum se cheama un camion cu sirieni? Saorma cu carne”?
Sau…poate te amuză glumitele sinistre despre copilul mort fotografiat pe plajă? (Vi le trimit in privat, circula pe net, mi-e mult prea scarbă să le postez aici).
Aylan il chema pe puşti. Era sirian, statea in Turcia de ceva vreme, iar familia sa s-a alaturat valului de refugiati.

Da-mi voie sa ti-o spun direct: daca te amuza glumele astea…nu mai esti OM.
Nu poti sa nu te cutremuri cand vezi mogâldeaţa aia de om.
N ai cum sa nu versi o lacrima.
Nu poti sa nu te gandesti la copilul tau.

Tu crezi că oamenii ăia au plecat de bine din tara lor?
Nu. Au plecat de foame si de frica unor extremisti mizerabili. Au plecat din cauză ca nu mai aveau cu ce sa-si hraneasca familia.
Citeste! Informeaza-te! E plin internetul.
Femei violate in plină stradă, copii folositi ca scut impotriva gloantelor…Nu mai era de trăit in Siria.
Au plecat de NEVOIE. Unii au plecat acum cativa ani, iar altii acum.

Dacă razi la glumele sinistre despre refugiati…te-ai dezumanizat.
Vezi poza aceasta si gandeste-te de doua ori.
Daca razi in continuare esti…idiot.
Crezi ca tatal acestor copii mai este om dupa ce a pierdut tot? Pe Aylan, pe fratele sau si sotia…

Razi, daca poti. Da share la glume despre saorma.
Au murit incercand sa ajungă in Europa. El si multi altii. Peste 2500!

O Europa care ii injură, le construieste bariere si ii goneste.
Prim-Ministrul nationalist din Ungaria ridică ziduri. Atat il duce capul.
Idiotul din Cehia ii marchează ca pe vite si ii prigoneste.
Anglia nu vrea să ii primească. Anglia! Care a intrat nepoftită, cu bocancii, in toate tarile in care a avut chef.
Dar ăstia sunt politicieni…unii nu mai sunt oameni demult.
Tu nu ai nicio scuză.

Mai jos, cateva omagii aduse de artisti lui Aylan.

PS: Normal ca odată cu valul de refugiati vor intra in Europa si mii de militanti ISIS. Am fi naivi sa credem altceva.
Serviciile secrete vor da probe de foc zilele acestea si in anii ce vor urma. Europa este in rahat până la gât.
Totusi, aceasta nu este o scuza. Nu poti spune: „Vin teroristii, sa ii gonim!”
Aylan nu era terorist, ci doar un copil.
Poza cu el i-a inmuiat si pe cei mai băţoşi oameni de stat si, probabil, va schimba Europa.

FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

4 thoughts on “Cum ne-am purtat noi cu copiii lor?

  1. Zev says:

    Da asa e. Si Aylan a avut parinti. La asta te-ai gandit? Prima responsabilitate a parintelui e sa nu-si puna copilul in primejdie. Niciodata, nicicum. Parintii lui Aylan puteau sa refugieze in alte tari, musulmane, mai sarace de acord, dar fara riscuri in calatorie. Au ales sa riste, viata lor (treaba lor) si viata copilului. Copilul a murit. Mai sus te revoltai, si pe buna dreptate, de soarta copiilor strazii din Ro. E aceiasi chestie. GuvRo si populatia prefera sa se uite in alta parte. La fel PARINTII lui Aylan au preferat sa se uite intr-alta parte cand s-au urcat in barca. Chestia cu Siria bombardata nu tine, repet, sunt tari care ii accepta. Tabere UNHCR, ai auzit de astia? Dar parintii lui Aylan vroiau la Berlin. Si au fost complet okay sa riste viata copilului imbarcandu-se pe o barca pe care nimeni n-ar considera-o ‘sea-worthy’. E un termen, look it up. Sa faci din asta o vina oricui in afara de parinti e speculativ, PopTamasule.

      • Zev says:

        Nu, nu era singura varianta. Nu, nu mureau nici in Turcia nici in tarile limitrofe unde sunt tabere de refugiati. Silviu, am lucrat cu refugiatii la ei in tara si stiu sa citesc o situatie de conflict. Dar au vrut in Doiciland. Vorbim de imigranti economici, in clipa in care parasesti o zona de conflict si optezi sa nu te duci spre cea mai apropriata zona sigura, indiferent ca e Turcia lui Erdogan sau Coasta de Azur, iti pierzi statutul de refugiat si devii emigrant economic. Parintii lui Aylan i-au riscat viata copilului fiindca le-a spus lor Merkel sa vina la Berlin. Copilul a platit cu viata o optiune economica a parintilor. Siguranta a iesit din ecuatie cand au ales o alta ruta decat cea mai apropriata tabara de refugiati. Stiu ca nu-ti convine, dar mai stiu ca undeva adanc accepti validitatea rationamentului chiar daca nu esti de acord. Asta e, agree to disagree, moving on 🙂

Lasă un răspuns