Home / Gradina internetului / De la bloc / De la bloc (10)

De la bloc (10)

w14Pentru doamnisoara care urla in fiecare seara: aveti nevoie de ceva? Ca noi, barbatii de la etajele 1, 3, 5, 6, 7, 8, 9 si 10 putem sa va ajutam in fiecare seara.  Nu ii bagati in seama pe aia de la 2 si 4, au peste 90 de ani.

w12

Daca vreau doar sa ma sterg pe maini? Intreb si eu.

w1

„Relatii in fund, la Jana”. Daca vreti doar o noapte, intrarea nu se mai face prin fata.

w13

Semnat: Domnul Ionescu, fost Secretar de Partid pe Judet. Fiintele de baza ale familiei i-au multumit cordial, in atmosfera de deplina cordialitate si prietenie.

w11Si pentru ca pustiul nu a inteles, Administratorul a scris cu vopsea acest afis pe usa blocului. Apoi pe lift, pe masini…

Citeste si: “Uite cine danseaza” vazuta de un “hater”.

De Silviu Iliutacronicipebune

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Pana pe 8 martie transportul in Bucuresti si Ilfov este GRATUIT, iar in tara 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

 

Check Also

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (197)

„Numai la noi cartofii au gust de porc, salamul de plastic si făina de detergent?” V-as …

Lasă un răspuns