E plin internetul de cei care comenteaza rezultatele testului PISA: 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcționali. Adica aproape jumatate dintre elevi citesc un text, dar nu inteleg o iota din ce citesc.

Tinerii astia citesc chiar acum acest text, dar pentru ei sunt doar litere. La fel de bine as putea scrie aici despre pisici, despre Instagram sau despre vacanta de vara a mamelucilor domestici. Le-ar fi egal, nu ar pricepe nimic.

Iar noi, restul, ne miram. Cum am ajuns aici? De parca Invatamantul asta romanesc e o nebunie daruita de Kam, zeul Martienilor, iar noi am aflat abia acum doua minute ca nu e in regula.

Sa luam Limba Romana si sa ne gandim putin cum se studiaza ea.

Cat am inteles eu in scoala generala din Eminescu? Despre tema mortii, despre trecerea timpului, despre nelinistile unui indragostit.

Nimic! Am ajuns la concluzia ca: pana in clasa a VIII-a nu am inteles aproape nimic din poeziile lui (in afara de Somnoroase Pasarele, Sara pe deal…) Doar le-am invatat si le-am reprodus ca papagalul. Impreuna cu comentariile altora despre ele.

Gandirea mea pe tema Eminescu a fost aproape de zero. Am fost un papagal. Nu am avut nici macar o parere personala despre opera lui, pentru ca NU IL INTELEGEAM. Si eu eram un elev bun.
Cu scuzele de rigoare, poate ca voi sunteti mai evoluati, dar asta e adevarul.
L-am recitit in clasa a XII-a si era ca si cum l-am citit pentru prima data. Am inceput sa il inteleg:
„Viitorul si trecutul Sunt a filei doua fete, Vede-n capat începutul Cine stie sa le-nvete; Tot ce-a fost ori o sa fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te întreaba si socoate.”
O poezie imposibil de patruns de catre un elev de clasa a VIII-a sau a X-a… Ea de batai de cap studentilor la Filosofie.
Si, daca ma intrebati acum daca as fi preferat sa citesc in scoala Micul Print sau orice carti de aventuri, in loc de Eminescu, Slavici, Sadoveanu, as spune DA, fara ezitare. Si pentru copiii mei as spune acelasi DA. Trebuie sa le facem pofta de lectura, sa le servim carti pe care le pot intelege cu mintea lor . Apoi, la timpul potrivit, studiem poeziile grele de Eminescu,m. Va fi ca incununare a unor ani de lectura, nu ca acum, un supliciu.
Nu am inteles nimic nici din Slavici. Pur si simplu am invatat opera lui la o varsta mult prea mica.

Dam note mari celor care reproduc ca papagalii parerile altora despre opere literare. Putem avea 10 la examene FARA SA CITIM un rand din cartile de la scoala. Este suficient sa memoram ce spun criticii literari, profesorii. Noi NU GANDIM, noi reproducem ca niste robotei fara minte a caror singura calitate e ca au capacitate de stocare. Care are capacitatea de stocare mai mare si reproduce mai fidel castiga. Roboti pe banda rulanta. Roboti cu diplome.

Scoala nu e atractiva. Multi autori nu sunt interesanti pentru anumite varste. N-am nimic cu Slavici, cu Agarbiceanu, cu Rebreanu. Tu ai citi Moara cu Noroc, Fefeleag, Padurea Spanzuratilor sau ce e acum prin lista de lecturi, seara la culcare? De ce crezi ca un elev ar citi-o cu placere? Sunt opere care sa iti faca pofta de lectura, iar altele o omoara. Asta e realitatea, trebuie sa tinem cont de ea.

Pai noi, in loc sa ii lasam sa vorbeasca liber, sa fie originali, sa bata campii pe marginea unei opere, sa le dam carti care sa ii atraga, ii punem sa fie papagali? Si apoi me miram ca-s analfabeti functionali, nu? Doamne, cum s-a intamplat de am ajuns aici? Ce chestie!

Nu mai zic de celelalte materii, as mai scrie doua ore.


7 Comentarii la “Ii indopam cu „comentarii literare”, in loc sa citeasca autorii, apoi ne miram ca ies analfabeti functionali!

  1. Adi says:

    Problema este mult mai complicata si isi are radacinile in „cei sapte ani de-acasa”. Daca membrii familiei – mama, tata, bunici, frati – au doar niste rudimente de gandire si sunt la randul lor analfabeti functionali, copilul va copia aceasta tipologie de asa-zisa „gandire” iar invatatorul si profesorii vor fi in postura delicata de a nu putea face mare lucru. In primul rand pentru ca orice efort in directia alfabetizarii functionale va fi subminat de familie prin puterea exemplului personal. Sunt dintre cei care au invatat comentarii oarecum pe de rost in scoala generala (ideile principale, anumite notiuni, un anumit mod de a concepe o fraza), si – ce credeti? – in liceu am stiut sa extrapolez tipologia acelor comentarii si pentru texte noi, ba chiar sa ma adaptez la cerintele mai complexe ale noii profesoare (cu care, in treacat fie spus, aveam in cadrul orei discutii interesante pe tema textelor studiate).

    Dar… hai sa dam vina pe „scoala”. Ca-i mai simplu. Ne scuteste de raspundere pe noi, pe parinti si pe bunici.

  2. elena popescu says:

    Nu sunteţi informat. „Fefeleaga” nu se mai face de 30 de ani în şcoală. „Micul Prinţ” este la fel de greu de înţeles în semnificaţia lui reală ca şi Eminescu. Apoi, orice înţelegere de text de către elev depinde şi de felul în care profesorul ştie să-l accesibilizeze. Ce a făcut învăţământul superior ca să-i pregătească pe tinerii profesori pentru întâlnirea cu o generaţie pentru care informaţia culturală se rezolvă printr-un click? Ce a făcut sistemul pentru a corela nevoia de înţelegere cu un nivel cultural acceptabil, care nu poate fi decât rezultatul unui studiu trudnic pe textul citit în tihnă pe ce doriţi dumneavoastră: hârtie, tabletă, telefon etc.? Riscul de a aborda superficial o temă atât de gravă este să părem analfabeţi funcţional cu ifose rămaşi la o lectură superficială. Citiţi şi articolul lui Mircea Martin din „Observatorul cultural”.

    • Silviu Iliuta says:

      Era doar un exemplu, a facut parte din programa mult timp. Cumva, nu am reusit sa va transmit esenta,c are e altaȘ SA NU II MAI LASAM SA INVETE COMENTARII! SA II INCURAJAM SA GANDEASCA SI SA DISCUTE PE MARGINEA OPERELOR. Micul Print e greu, dar starneste dorinta.

    • Vlad says:

      Bună seara
      Ca să poți comenta liber pe un text, trebuie sa ai deja o baza (un număr de cărți citite și un „reflex” de a practica lectura – insuflat de acasă). Totodată, studierea comentariilor ( G. Călinescu…), nu cred ca e atât de grava, folosita în ideea de a observa viziunea unui critic asupra unui text. Desigur ca trebuie ca elevii sa vina și percepții personale asupra textelor studiate, dar cu riscul de a ma repeta, n-au cum sa o facă fără a-și crea un vocabular și apoi a-și dezvolta propriile păreri asupra operelor studiate. Într-adevăr ar trebui o deschidere mai mare și a profesorilor spre ore, gen colocviu, dar dacă situația e cea în care elevii nu pot lega 2 propoziții coerente, nu le rămâne decât sa meargă spre a-i învața propria varianta.
      În concluzie „tratarea” analfabetismului funcțional și bineînțeles a bunului simt, începe acasă și se dezvolta la școală.

  3. Vl.Pâslaru says:

    Am consacrat întreaga-mi viață educației literar-artistice a elevilor – formării în anii de școală a cititorului elevat de literatură (Vezi, de ex., Vl.Pâslaru. Introducere în teoria educației literar-artistice. Buc., Ed. Sigma, 2013). Dar ceea ce prezintă un lucru elementar pentru specialiștii în domeniu (pedagogia artei, didactica literaturii etc.) este de neînțeles pentru cadrele didactice universitare, care formează profesorul de LLR, ei considerând că important este ”să știi literatură”, pe când de fapt important este ”să știi cum să citești”.
    Or, elevii trebuie să învețe nu comentarii literare, ci cum se face un comentariu literar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *