Ea este Oana, baieti. Daca nu va deranjeaza cum scrie si aveti dopuri de urechi… a voastra e!
„Vrem, sigur ca vrem! Si de ziua voastra n-o sa va aducem carti. Ne rezumam tot la cd-uri cu manele.”
Nela&Ion.
Pentru cine vrea sa o plimbe… E cuminte si iubitoare.
Da, atunci eram mici, romantici si agramati. Acum suntem mari si la fel.
Andreea Balan postand pe facebook si dand litera „i” la tot poporu’.
Vezi, Andreea? Cand chiuleai de la scoala: „Lasa-ma, papa, la mare! Vreau distractie si soare! „
Orele alea de Gramatica pierdute… nimic nu le mai aduce inapoi.
Te pupam si noi, Maria.
Ne intrebi ce faci? Uite, un selfie pentru facebook, cu decolteul mare si machiajul cel bun.
Altfel, noi ce mai facem? Sanatosi?
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
Pingback: Mare e gradina facebook! (149) – Stiri.US
Copii, noi scriem membrii, cu doi i, atunci când la feminin ar fi membrele. Şi atâta vreme cât scriem (şi zicem) elaborat de membrele sale, nu elaborat de membre sale, scriem şi elaborat de membrii săi.
E membri când la feminin ar fi membre: doi membri, două membre.
E membrii când la feminin ar fi membrele: membrii comisiei, membrele comisiei.
Iertați-l și pe nea’ Silviu odată. Tre să își facă și el material.
„Juriul are 5 membri” se scrie cu un „i”. Inlocuieste cu „membre” si o sa vezi. Nu spui: „juriul are 5 membrele”. Daca tot citezi din diacritica sau „cum se scrie”, macar fa un efort sa si intelegi ce scrie acolo.
Pe modelul: dacă tăcea (Adrian C.) filosof rămânea. Sau: mai bine tăcea și credea lumea ca e prost, așa a deschis gura și a înlăturat orice dubiu.
Adriaaaaaan….e substantiv NEarticulat! Ce cauta i-ul acolo???
Lasa-l. Cred ca a inteles acum, a cautat mai bine pe diacritica.ro:))