Home / Gradina internetului / Feisbuci / Mare e gradina facebook! (Ep. 171)

Mare e gradina facebook! (Ep. 171)

17098224_573873169469676_2976904204274637469_n

„File de cancur?” Credeam ca asta e delicatesa doar la Antena 3, habar nu aveam si de Antena 1.

17190463_1298104040309909_3083994142307737798_n
Sigur, Mihaela! Cum spui tu, orice ai spune tu acolo… In limba ta…
17321793_1519796904719986_429219091_n

Ai grija sa il schimbi pana se trezeste, ca daca e si el pe grupul de mamici, nu te vad bine.

17202982_127204854475183_8947925059207034093_n

Eu sper sa iti gasesti un iubit care sa te accepte asa cum esti.

De Silviu Iliutacronicipebune

17349649_1459609897390755_8675067034541685219_o

Inseamna un singur lucru: toti fraierii isi pot face azi un cont de facebook!

17309720_1059795080792746_1201296405242457447_n

 Frate Mondialu’, ma faci sa plang. Ka nu am may vazut asa keva nikiodata!

De Silviu Iliutacronicipebune

Citeste si: Uite cine danseaza vazuta de un hater.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

Check Also

Mare e gradina facebook! (198)

Mai corect at fi spus: „in spatele fiecarei femei puternice sta o canapea. Si sub …

Lasă un răspuns