51f
Spune-mi sincer, dar foarte sincer: si tie iti place de ele?
După poză, pare că esti la un party.
Pe care ai pus ochii?

 

51a
Pe „soare incă mai căutam”?
Spune-i fraierul care-ti face poză să se dea la o parte si o să-l vezi!
„Pe steluţe căutăm”? Dacă da, stiu eu unde sunt.

12144714_1628525407364950_2265779197088524169_n

Vay de kapul meu! Vay de kapul meu! Am mayy vezut asa keva, dar tu esty supremă!

51b
Prietene, „ca-ută” in continuare. Dar sfatul meu e să nu-ti iei o vorbitoare de limbă romană, că nu vă intelegeti!
Si nici o doamnă cu vederea bună.
Nici prea desteaptă să nu fie, că nu vine.
Trebuie să fie foarte disperată si usor masochistă.
Stii ce? Scrie-i direct Oanei Zăvoranu.

 

51e
Acum inteleg de ce le zice: „torturi”.
Astept si: „Ca-să de piatră!”, ca să fie clar că e vorba de tortură. AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

Citeste si: Bate-ti iubita de Valentine’s Day!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. 

Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
n-1

1 Comentariu la “Mare e gradina facebook! (statusuri 51)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *