PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

O nesmitita de educatoare si-a permis sa vorbeasca despre problemele Educatiei. Cu lacrimi in ochi, la final de cariera, incerca sa ii explice lui Liviu Pop ca, daca ar fi fost mai tanara, ar fi plecat din tara. (filmul intreg pe Recorer)

Doamna educatoare, nu va crapa obrazul de rusine? V-ati trezit acolo la conferinta aia sau ce era, fata in fata cu ditamai Ministrul Educatiei si, in loc sa il cinstiti cu un paharel de vin, sa ii dati o prajiturica, v-ati pus pe insirat probleme?
Nu va este rusine, doamna educatoare, sa intrerupeti un om important, care a ajuns la nivelul 4 din Candy Crush? Dumneavoastra ati fost vreodata, doamna, la nivelul 4? Stiti cata concentrare presupune acest nivel? Cum cad toate bombonelele alea rosii, albastre, galbene, cu viteze ametitoare… Piu, piu! Dvs. ati visat macar sa ajungeti la acest inalt nivel? Acesta:


Nu inteleg si nu o sa inteleg niciodata cum de o simpla educatoare poate interveni intr-o munca atat de importanta ca a Onor. Ministrul Educatiei. De aia nu merge tara asta, ca nu mai aveti pic de respect!
Cat despre vorbit, doamna educatoare. Cum naibii sa vorbiti, in timp ce el se juca? Stiti cat de greu e sa te concentrezi la toate sunetele alea gen “bun”, “bam”, “zbang”, “piuuuu”, yeee!”. Dumneavoastra, doamna, daca v-ar rasuna asa ceva in ureche, nu v-ar deranja daca un tampit s-ar apuca vorbeasca despre educatie, la o conferinta, culmea, despre educatie?!
Sa va fie rusine, doamna si sper sa nu se mai intample si data viitoare, cand omul sigur va trece de nivelul 4. Eu simt ca poate, prea s-a blocat la el, asa cum se blocase Halep pe locul 2. De cativa ani a ramas tot la 4. Bine, si pe primele 3 i le-a trecut un copil de 3 ani.

PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.

Fragment:  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

surse poze: metro.co.uk

 

 

 

Lasă un răspuns