Home / Coltul nostalgicului / Obiecte din anii ’80 explicate generatiei internet. (ep. 14)

Obiecte din anii ’80 explicate generatiei internet. (ep. 14)

 

t1 14_1262481090450434_18025005287689724_n RATOIUL DOLAND
Aceasta ciudata imitatie Disney nu avea doi ochi la fel. Niciodata nu stiai daca se uita la tine sau nu.
t2

CASETE VHS
A patra din stanga se dadea numai pe sub mana. Film sexy!  Noi obtineam foarte greu ceea ce voi azi puteti viziona cu un click pe net. Daca o sa vedeti vreodata un film din asta vechi, va spun de acum: da, asa se purta si nu, nu aveau paduchi! Sper.

14264078_1148509765269002_9125155362952806764_n

RADIO GLORIA.
La asta ascultam in fiecare duminica „Fotbal minut cu minut”, cu Domozina si Teoharie Coca-Cozma.
Bonus: tata lega o sarma de calorifer si una de balconul vecinului de sus.Prindea Europa Libera, din Germania, si un post dubios bulgaresc care emitea un fel de manele.

14352099_1265028663516042_8023245647560710168_o

CIOCOLATA CU CONIAC
Daca mancai mai mult de doua-trei, intrai in coma alcoolica. Nu se incurcau cu coniac diluat pe vremea aia.

t3

SIFONARIE
… pe vremea cand acest cuvand nu era sinonim cu Antena 3.
Nenea asta transforma apa in sifon. Si un amestec dubios de zahar colorat in sirop.

13423720_1196237783728464_6985382852806651533_n

BRANZA TOPITA
Existau doar vreo doua feluri de branza topita: simpla si mixta. Nu pierdeam o ora la cumparaturi alegand dintre sutele de feluri de branza, ca azi. De cele mai multe ori nu pierdeam timp deloc: nu era de niciun fel.

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. 

Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
cover_blogb

Paginile mele de facebook: cronicipebune, silviu iliuta.

Check Also

Domnule Hagi, va rugam sa mai faceti copii!

Domnule Hagi, cred sincer ca aceasta e singura cale sa ne simtim si noi mandri …

7 comments

  1. :)) radio ala legat cu sarma aveam si noi, tin minte ca o data am auzit-o pe Doina Cornea, si m-a amenintat tata ca daca zic cuiva la joaca ma bat cu cureaua. SI Donaldo=ul ala avea ciocul ros, pe el ne incercam dintii..si mai era un elefantel si o casuta-ciuperca, alea aveau cauciucul mai moale:))

  2. De acel Donald m-am speriat cand aveam 1 virgula 5 ani. Huhhhh! Nu mai vreau sa vad enormitatea. Nici de cutremur nu mi-frica…

  3. Bunica-mea si acum mai are radio Gloria, functioneaza de 30 de ani.

  4. nenea de la sifoane este din drumul gazarului unde mergeam sa umplem sifoanele la el.acum este o spalatorie auto care este tot a lui.

  5. Casetele VHS inca mai exista….iti mananca zilele daca vrei sa le transferi pe CD/DVD. Ar fi dragut sa le prezentati si ocamera de filmat din vremea aia (se gaseau fff greu si costau mai mult decat o Dacie noua). Mariana

  6. Crainicului noi ii ziceam Teoharie Coca-Cola. 😀

Lasă un răspuns