Ponta si „recunostiinta” PSD.

O analiza rapida a demisiei lui Victor Ponta, scrisa chiar cu manuta lui.

Voi incerca sa raspund la doua intrebari:
Cum ar zice maestrul Cristoiu: de ce scrie Ponta „Conducere” cu majuscula? E agramat?
Raspunsul este categoric NU. Doar semiagramat.
Iar undeva, in subconstientul sau, crede ca trebuie sa scrie „activitatea Conducerii PSD„, pentru ca tot ce este legat de domnul Dragnea este la superlativ!
Toate cele care il definesc pe GURU PSD ar trebui scrise asa: ” isi piaptana Mustata”, „are un Sofer Secretar de Stat”, „iubita Sa are 25 de ani”, „seful Conducerii PSD face Treaba Mare!”

Alta intrebare: de ce scrie domnul Ponta „recunostiinta”, cu doi „i”?
Raspunsul e si mai simplu: pentru ca el crede „recunostiinta” este o „stiinta”. Stiinta de a recunoaste agramati, probabil.
In special agramati care au ocupat functii mari de conducere in Romania.

Las expertiza grafologica pentru specialisti si cei din cabinetele de psihiatrie. Cuvinte ca „munca”, „rog” nu se inteleg, dar omul scrie mult mai frumos decat mine, deci ar fi chiar culmea sa zic ceva despre asta.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. 

Fragment CARTE:

„Când Maria s-a așezat pe piciorul meu am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.
Încă mai cred, la 40 de ani, că ăla este unul dintre cele mai glorioase momente ale mele.
-Stai bine sau sunt grea?
Am ținut-o așa minute bune, în care mi-a povestit o grămadă de bârfe despre cei de la bairam. Cine e împreună cu cine, cine place pe cine și cine cu cine s-a sărutat.
-Tu te-ai sărutat vreodată? o întreb ca și cum aș întreba-o ce zi e.
-Ești nebun? E scârboooos! Dar l-aș săruta pe Dieter! -Dieter?
-Dieter Bohlen. Alooo? Pe ce planetă ești? Modern Talking. Face o pauză scurtă și se mișcă puțin pe piciorul meu.
Îndeajuns încât să îmi intre în fund gâtul unei sticle de apă minerală. Se întoarce la mine pentru confirmare:
-Cu altcineva mi se pare scârbos. Nu?
-… ăăă….
-Tu te-ai sărutat? mă întreabă.
Greu de răspuns. Dacă spuneam că da, eram luat drept
trădător. Dacă spuneam că nu, eram considerat tăntălău. -Cu… cineva?
-Nuuuu… singur! Normal!
O țineam cu o mână de mijloc și am tras-o ușor spre mine,
cu toate că greutatea ei îmi adâncea gâtul sticlei în gaura fundului. Sufeream, dar nu mă lăsam. Era atât de bine să o frec cu mâna pe spate și să o simt în brațe încât nu aș fi renunțat la asta atât de ușor. Nu pentru o amărâtă de sticlă în fund!
O trag în brațe și vreau să mut mâna mai sus pe corpul ei.
Sunt gata să o fac, când o tornadă deschide ușa balconului. Relu grăsanul, transpirat tot, cu două farfurii de mâncare în
mână:
-Băăă! Veniți să vedeți! Repede! Ăștia se mamelesc pe
balcon!
Și s-a dus dracu’ tot!”