De Silviu Iliutacronicipebune

Nu mi-e rusine ca sunt roman, poti fi roman oriunde. Dar mi-e atat de rusine ca traiesc in tara asta in care nu sunt in stare sa schimb nimic.
De treizeci de ani nu am fost in stare sa avem in sistem eficient care sa raspunda unei singure cerinte: DACA OMUL E BOLNAV, TRATEAZA-L! NU II PUNE PIEDICI!
Birocratia lui peste, combinata cu nesimtirea, au ca rezultat in sistem medical in care, daca te prezinti cu bolnavul, in stare grava, la usa spitalului, esti plimbat pe la alte spitale sau pus sa completezi tone de hartii. Un sistem in care cei fara maini si picioare sunt pusi sa se prezinte periodic la control pentru a vedea daca mai au in continuare acest handicap (?!?!?!?).
Un sistem care iti pune piedici, in loc sa te ajute sa tratezi copilul diagnosticat cu cancer, e un sistem bolnav, criminal.Un sistem facut de tampiti, asa cum a zis si Magda Vasiliu. Un sistem pentru satisfactia morala a birocratilor, care nu sunt pusi sa munceasca pentru noi, ci stapanii nostri. Toti ministri care au trecut pe la Sanatate au fost la fel de incapabili. Sistemul lor e prost, iar romanii platesc degeaba taxe, zeci de ani.

Da, mi-e rusine ca am ales sa traiesc in tara asta, plina de nesimtire! Mi-e rusine ca nu sunt in stare sa schimb nimic si ca o sa le las copiilor aceeasi mizerie in care am trait si eu.

Redau mesajul colegei Magda Vasiliu, al carei copil a fost diagnosticat cu cancer acum 3 luni (facebook: Magda Vasiliu)

„20 de ani în care am cotizat zdravăn la sistemul de asigurări de sănătate. 20 de ani ]n care am avut concediu medical o singură dată, cinci zile, pentru că mi-am rupt piciorul. În rest, analize făcute la particular, plătite, şi o singură naştere. Atât. Azi mă văd în situaţia incredibilă de a găsi o soluţie pentru a beneficia de concediu medical pentru îngrijirea copilului. Vlad, băieţelul meu, a fost diagnosticat cu cancer acum trei luni. De atunci sunt cu el la tratament în Italia, o ţară care l-a primit instant.

Internarea de urgenţă a copilului meu nu a fost condiţionată de niciun act!! Vlad a fost internat, diagnosticat şi a început chimioterapia fără să am iniţial niciun document. Abia apoi m-au întrebat de cardul european. Le-am spus că nu-l am, dar îl voi avea şi i-am rugat să nu oprească investigaţiile. Funcţionarul de la ghişeu mi-a răspuns simplu: «Doamnă, copilul e tratat oricum. Nu condiţionăm tratamentul de chestiuni birocratice! Staţi liniştită!»

Şi am stat liniştită, gândindu-mă că şi în ţara mea există soluţii decente pentru astfel de situaţii în care nu doresc nimănui să se afle…Dar a venit momentul în care am solicitat un concediu medical pentru că nu am altfel cum să-mi însoţesc copilul la analize, nu mă pot interna cu el din trei în trei săptămâni, nu-l pot îngriji după chimio, când suferinţa lui este cumplită…Medicul meu de familie, căruia nu i-am cerut niciodată nici măcar o adeverinţă, a ridicat din umeri – legea noastră zice că trebuie să vin personal la cabinet. Deci, nu mă poate ajuta… Aflu apoi că e nevoie de un aviz al direcţiei sanitare din Bucureşti, unde ar trebui să mă prezint tot personal… Deci, nu se poate…

Legea noastră este făcută de nişte cretini, pentru nişte idioţi ca mine, care speră în dreptate, înţelegere şi bun simt! Când italienii îi fac copilului meu analize din trei în trei zile pentru a se asigura că e totul OK, România, ţara mea, îmi cere acte peste acte, avize şi documente traduse, legalizate, etc…Există un teanc de hârtii de la spitalul din Roma care atestă diagnosticul cumplit, toate parafate de somităţi în oncologie pediatrică. Statul român, conform unor legi de rahat, vrea aviz de la un oncolog din România! Adică un aviz formal, fără valoare medicală, pentru că acel oncolog evident nu va vedea copilul…N-are cum! Pentru că nu sunt cretină să-l port prin aeroporturi, avion şi cabinete medicale când starea lui e una la limită!

Nu am vrut să-l expun pe Vlad, nu vreau compătimire şi nici milă! Nu am nevoie! Am nevoie doar ca cineva cu putere de decizie să schimbe nişte legi restrictive, făcute parcă la mişto, interpretabile şi care nu-l ajută pe cetăţeanul idiot ca mine, care cotizează zeci de ani degeaba! Pentru că sunt sigură că la fel ca mine au păţit o mulţime de alţi părinţi, care în momentul în care pleacă să-şi salveze copilul, nu se gândesc la birocraţie, legi şi chichiţe administrative care oricum n-aduc nimic bun.“

De Silviu Iliutacronicipebune

5 Comentarii la “Uneori mi-e atat de rusine ca traiesc in Romania asta…

  1. petrica says:

    de ce va plangeti ? Romania nu se va schimba niciodata. Aveti doua optinui : plecati si re-incepeti viata departe de coruptie sau ramaneti si continuati sa va plangeti.

  2. Victoria Moldovan says:

    Domnule Petrica,domnule Vasi,sunteti cinici! Cu nimic mai buni decat cei de care se plange doamna Vasiliu si nu numai dansa.O inteleg perfect,am pentru dansa o compasiune sincera.Nu,nu mila! Este o persoana puternica.Dansa nu vrea schimbarea sistemului doar pentru fiul ei.Crede ca sistemul trebuie schimbat total pentru ca nimeni sa nu mai bata pe la porti inchise,sa nu mai umble plangand ori scrasnind din dinti dupa hartii inutile!In urma cu 6 ani ,sotul meu,aflat intr-o situatie limita,cu metastaze de la un cancer renal,avea nevoie de un tratament extrem de scump.I s-a intocmit un dosar care a fost trimis la comisia de la Bucuresti.Niciodata nu am primit de acolo un raspuns.Puteau sa trimita macar ceva prin care sa se scuze.El avea atunci 72 de ani.Nu isi facea multe iluzi.Chiar mi-a spus,”Nenorocitii astia nu dau bani pentru un transplant de maduva unui copil asa ca mie nu o sa-mi aprobe tratamentul de cateva mii de euro pe luna! A lucrat peste 50 de ani la stat apoi inca 18 la privat deci aproape cati ani avea!A avut o singura data o saptamana de concediu medical.Sa zicem ca noi suntem de pe vremea ailalta.Este timpul ca tineretul sa produca schimbarea dar in nici un caz…plecand in alta parte.

  3. Petronela says:

    Si mie îmi este Rușine ca trăiesc in aceasta țara unde corupția si birocrația este mare, dar aici îmi am părinții si nu pot pleca.

  4. Nico says:

    Nu pot sa plece toti din tara, asta e clar! Eu sunt plecata si stiu sigur ca n-a fost cea mai inteleapta decizie. Dar nu stiu cum mai rezista cei ramasi in tara. Nu vorbesc de cei asistati social( si nu ma refer la cei care nu au posibilitatea de a munci ci la cei carora le convine de minune situatia” de ce sa muncesc pe 10 mil cand statul imi da 5 pe care pot sa-i beau la birt”). Vorbesc de cei care muncesc de dim pana seara, care se lupta sa ofere un viitor bun copiilor, carora le e frica sa nu se imbolnaveasca nu pt ca nu ar exista tratamente cat ca nu si-ar permite sa plateasca toata spaga necesara sa ajunga sa se uite cineva la ei. Eu sunt afara si nu ar trebui sa ma afecteze in niciun fel dar, raman pur si simplu socata de ce se intampla in tara. Si e totul pe fata. Un” el ” iese pe tv si spune” eu nu am facut, eu nu am furat ” si nu i se intampla nimic, Se intoarce cu spatele la camere si da o lege de-si maresc de 3 ori salariile. Mai iese o data la tv si spune ” nu e adevarat ce vedeti, e o iluzie optica” se mai intoarce o data cu spatele la noi si mai da o lege cu ajutorul careia mai scapa niste infractori. Se fura pe rupe si pe fata. Si niciun om de rand nu poate face nimic! Pur si simplu….mori pe dinauntru incet incet,..de neputinta. Au iesit 600.000 de mii de oameni in strada degeaba( oamenii aia sunt morti pe dinauntru de neputinta)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *